Exod 33-35

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Moise se roagă pentru poporul amărât

33 Domnul a zis lui Moise: „Du-te şi porneşte de aici cu^(A) poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: ‘Seminţei^(B) tale o voi da!’ ² Voi^(C) trimite înaintea ta un înger şi voi^(D) izgoni pe canaaniţi, amoriţi, hetiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi. ³ Suie-te în^(E) ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar^(F) Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc^(G) pe drum, căci eşti un popor^(H) încăpăţânat.” ⁴ Când a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s-au^(I) întristat şi^(J) nimeni nu şi-a pus podoabele pe el. ⁵ Şi Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor lui Israel: ‘Voi^(K) sunteţi un popor încăpăţânat; numai o clipă dacă M-aş sui în^(L) mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi^(M) vedea ce-ţi voi face’.” ⁶ Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele şi au plecat de la Muntele Horeb.

Moise mergând la cort

⁷ Moise a luat cortul lui şi l-a^(N) întins afară din tabără, la o depărtare oarecare; l-a numit cortul întâlnirii. Şi toţi cei ce^(O) întrebau pe Domnul se duceau la cortul întâlnirii, care era afară din tabără. ⁸ Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la^(P) uşa cortului său şi urmărea cu ochii pe Moise, până intra el în cort. ⁹ Şi când intra Moise în cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul^(Q) vorbea cu Moise. ¹⁰ Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca^(R) cu faţa la pământ la uşa cortului lui. ¹¹ Domnul^(S) vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi, Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.

Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu

¹² Moise a zis Domnului: „Iată^(T), Tu îmi zici: ‘Du pe poporul acesta!’ Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: ‘Eu^(U) te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!’ ¹³ Acum, dacă^(V) am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi^(W) căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul^(X) Tău!” ¹⁴ Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi^(Y) cu tine şi îţi voi da^(Z) odihnă.” ¹⁵ Moise i-a zis: „Dacă^(AA) nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. ¹⁶ Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu^(AB) când vei merge Tu cu noi şi când prin aceasta vom fi^(AC) deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?” ¹⁷ Domnul a zis lui Moise: „Voi^(AD) face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai^(AE) căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!” ¹⁸ Moise a zis: „Arată-mi^(AF) slava Ta!” ¹⁹ Domnul a răspuns: „Voi^(AG) face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă^(AH) îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” ²⁰ Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate^(AI) omul să Mă vadă şi să trăiască!” ²¹ Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. ²² Şi când va trece slava Mea, te voi pune în^(AJ) crăpătura stâncii şi te voi acoperi^(AK) cu mâna Mea până voi trece. ²³ Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu^(AL) se poate vedea.”

Noile table

34 Domnul a zis lui Moise: „Taie^(AM) două table de piatră ca cele dintâi şi Eu^(AN) voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi, pe care le-ai sfărâmat. ² Fii gata dis-de-dimineaţă şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai^(AO); să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui. ³ Nimeni să nu se suie cu tine şi nimeni să nu se arate pe tot muntele^(AP), şi nici boi, nici oi să nu pască pe lângă muntele acesta.” ⁴ Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintâi; s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul, şi a luat în mână cele două table de piatră. ⁵ Domnul S-a pogorât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit^(AQ) Numele Domnului. ⁶ Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu^(AR) plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate^(AS) şi credincioşie^(AT), ⁷ care^(AU) Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă^(AV) fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte^(AW) pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”

Înnoirea legământului

⁸ Îndată, Moise s-a plecat^(AX) până la pământ şi s-a închinat. ⁹ El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul^(AY) nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpăţânat^(AZ), dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre şi ia-ne în stăpânirea^(BA) Ta!” ¹⁰ Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac^(BB) un legământ. Voi face în faţa întregului popor minuni^(BC) care n-au avut loc în nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului şi prin tine voi face lucruri înfricoşătoare^(BD). ¹¹ Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc^(BE) azi. Iată, voi^(BF) izgoni dinaintea ta pe amoriţi, canaaniţi, hetiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi. ¹² Să nu cumva să^(BG) faci legământ cu locuitorii ţării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă^(BH) pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău. ¹³ Dimpotrivă, să le dărâmaţi^(BI) altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti şi să le trântiţi la pământ^(BJ) idolii. ¹⁴ Să nu te închini^(BK) înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos^(BL), este un Dumnezeu^(BM) gelos. ¹⁵ Fereşte-te^(BN) să faci legământ cu locuitorii ţării, ca nu cumva, curvind^(BO) înaintea dumnezeilor lor şi aducându-le jertfe, să te poftească^(BP) şi pe tine şi să mănânci^(BQ) din jertfele lor; ¹⁶ ca nu cumva să iei din fetele^(BR) lor neveste fiilor tăi şi, astfel, fetele lor, curvind^(BS) înaintea dumnezeilor lor, să târască şi pe fiii tăi să curvească înaintea dumnezeilor lor. ¹⁷ Să nu-ţi faci^(BT) un dumnezeu turnat.

Sărbătorile

¹⁸ Să ţii Sărbătoarea Azimilor^(BU): timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azimi, cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor^(BV) ai ieşit din Egipt. ¹⁹ Orice întâi^(BW) născut este al Meu, chiar orice întâi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi. ²⁰ Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut^(BX) al măgăriţei, iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi şi să nu te înfăţişezi cu mâinile^(BY) goale înaintea Mea. ²¹ Şase zile^(BZ) să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti, chiar în vremea aratului şi a seceratului. ²² Să ţii^(CA) Sărbătoarea Săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului, şi Sărbătoarea Strângerii Roadelor la sfârşitul anului. ²³ De trei^(CB) ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. ²⁴ Căci voi^(CC) izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi^(CD) întinde hotarele, şi nimeni nu-ţi va^(CE) pofti ţara în timpul când te vei sui de trei ori pe an ca să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeului tău. ²⁵ Să n-aduci^(CF) cu pâine dospită sângele dobitocului jertfit în cinstea Mea, şi carnea din^(CG) jertfa praznicului Paştelor să nu fie ţinută în timpul nopţii până dimineaţa. ²⁶ Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pârga^(CH) celor dintâi roade ale pământului.

Iedul^(CI) să nu-l fierbi în laptele mamei lui.” ²⁷ Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele^(CJ) acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel!” ²⁸ Moise^(CK) a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a^(CL) scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci.

Slava lui Moise

²⁹ Moise s-a pogorât de pe Muntele Sinai cu cele două^(CM) table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte, nu ştia că pielea^(CN) feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul. ³⁰ Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise şi iată că pielea feţei lui strălucea şi se temeau să se apropie de el. ³¹ Moise i-a chemat; Aaron şi toţi fruntaşii adunării s-au întors la el, şi el le-a vorbit. ³² După aceea, toţi copiii lui Israel s-au apropiat, şi el le-a dat toate poruncile, pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai. ³³ Când a încetat să le vorbească, şi-a pus o maramă^(CO) pe faţă. ³⁴ Când intra^(CP) Moise înaintea Domnului ca să-I vorbească, îşi scotea marama până ce ieşea; iar când ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise. ³⁵ Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că pielea feţei lui strălucea, şi Moise îşi punea iarăşi marama pe faţă până ce intra ca să vorbească cu Domnul.

Sabatul

35 Moise a strâns toată adunarea copiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată^(CQ) lucrurile pe care a poruncit Domnul să le faceţi: ² ‘Şase^(CR) zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfântă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea. ³ Să n-aprindeţi^(CS) foc în niciuna din locuinţele voastre în ziua Sabatului’.”

Daruri pentru facerea cortului

⁴ Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel şi a zis: „Iată^(CT) ce a poruncit Domnul. ⁵ Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. Fiecare^(CU) să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint şi aramă; ⁶ materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, din in subţire şi păr de capră; ⁷ piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcâm, ⁸ untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii^(CV) pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare; ⁹ pietre de onix şi alte pietre pentru împodobirea efodului şi a pieptarului. ¹⁰ Toţi^(CW) cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul: ¹¹ locaşul^(CX), cortul şi acoperişul lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii şi picioarele lui; ¹² chivotul^(CY) şi drugii lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinăuntru pentru acoperirea chivotului; ¹³ masa^(CZ) şi drugii ei, cu toate uneltele ei, şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; ¹⁴ sfeşnicul^(DA) cu uneltele lui, candelele lui şi^(DB) untdelemnul pentru sfeşnic; ¹⁵ altarul^(DC) pentru tămâie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămâia^(DD) mirositoare, şi perdeaua uşii de afară, de la intrarea cortului; ¹⁶ altarul^(DE) pentru arderile-de-tot, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui, ¹⁷ pânzele^(DF) curţii, stâlpii ei, picioarele ei şi perdeaua de la poarta curţii; ¹⁸ ţăruşii cortului, ţăruşii curţii şi funiile lor; ¹⁹ veşmintele^(DG) preoţeşti pentru slujba Sfântului Locaş, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.” ²⁰ Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise. ²¹ Toţi cei cu tragere^(DH) de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte. ²² Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l închinase Domnului. ²³ Toţi^(DI) cei ce aveau stofe (materii) vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, din in subţire şi păr de capră, piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare le-au adus. ²⁴ Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint şi de aramă au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcâm bun pentru lucrările rânduite pentru slujbă l-au adus. ²⁵ Toate femeile^(DJ) iscusite au tors cu mâinile lor şi au adus lucrul lor, şi anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi din in subţire. ²⁶ Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră. ²⁷ Fruntaşii^(DK) poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar; ²⁸ mirodenii^(DL) şi untdelemn, pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare. ²⁹ Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care-i trăgea^(DM) inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise au adus Domnului daruri de bunăvoie.

Chemarea meşterilor

³⁰ Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul^(DN) a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda. ³¹ L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări. ³² I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, ³³ să sape în pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite. ³⁴ I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atât lui, cât şi lui Oholiab^(DO), fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. ³⁵ I-a umplut^(DP) cu pricepere, ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi din in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.”